- Inelul de contur se îngroapă la cel puțin 0,5 m adâncime și la 0,5–1 m de zid, spre exterior, de jur împrejurul casei.
- În colțuri se adaugă electrozi verticali, acolo unde pământul rămâne umed.
- Lângă tabloul principal se bate un electrod mai adânc, care dă stabilitate valorii peste an.
- Toate se leagă între ele și la bara principală de împământare a casei: o singură priză, nu mai multe.
- Coborârile paratrăsnetului ajung în aceeași priză, fiecare prin piesa ei de separație.
- Dacă fundația armată permite o priză în fundație, aceea se face prima, iar inelul o completează.
De ce un inel, și nu doar câțiva țăruși
Un inel de contur este un conductor îngropat care înconjoară clădirea. Are trei avantaje față de câțiva electrozi verticali răzleți. Întâi, lungimea: un inel în jurul unei case de 10 × 12 m înseamnă aproape 50 m de conductor în contact cu pământul, mult mai mult decât trei sau patru țăruși. Apoi, forma: curentul pleacă din toate direcțiile deodată, nu dintr-un singur punct. În sfârșit, inelul leagă între ele toate elementele îngropate, așa că priza rămâne un singur sistem, nu un grup de prize independente.
Practica din țările nordice, unde solul este adesea subțire și pietros, merge chiar mai departe: inelul este considerat elementul principal, iar electrozii verticali sunt completări, puse acolo unde terenul le primește. Aceeași logică funcționează și la o casă din România, mai ales dacă pământul de la suprafață se usucă vara.

Unde se pune inelul: adâncime și distanță
Inelul se îngroapă la cel puțin 0,5 m adâncime și la 0,5–1 m de zid, spre exterior. Cele două valori au motive diferite. Adâncimea îl scoate din stratul de la suprafață, cel mai expus la uscare și la îngheț; mai jos, umiditatea este mai constantă, iar rezistența prizei nu mai variază atât de mult peste an. Distanța față de zid îl ține în pământ natural, în afara zonei afânate din jurul fundației, și îl ferește de apa care se scurge de la streașină, care spală solul și îl sărăcește.
Șanțul se umple cu pământ fin, cernut și bine tasat, nu cu molozul rezultat la săpătură. Conductorul – platbandă pe muchie sau conductor rotund – trebuie să fie în contact cu pământul pe toată lungimea, fără goluri de aer. Unde traversează o alee betonată sau o trecere de utilități, se protejează în tub, iar tubul se marchează, ca să fie găsit la o lucrare viitoare.
Electrozii din colțuri
Pe inel se adaugă electrozi verticali, de regulă în colțurile clădirii, unde conductorul schimbă direcția și unde este loc de bătut. Rolul lor este să coboare în straturile de dedesubt, care rămân umede și când suprafața s-a uscat. Numărul lor se stabilește după măsurare: se montează inelul, se măsoară, se adaugă un electrod, se măsoară din nou.
Distanța dintre doi electrozi verticali se păstrează cel puțin egală cu lungimea lor – doi electrozi de 3 m, la minimum 3 m unul de altul. Puși prea aproape, își „fură” unul altuia volumul de pământ din jur și câștigul scade.
Electrodul adânc de lângă tablou
Al treilea element este un electrod mai lung, bătut cât permite terenul, chiar lângă locul unde intră alimentarea și unde se află tabloul principal. Are două roluri. Primul este electric: ajunge în straturile care nu îngheață și nu se usucă, așa că ține valoarea prizei stabilă tot anul – pe larg în Prizele de pământ adânci. Al doilea este practic: scurtează drumul dintre bara principală de împământare și pământ, ceea ce contează pentru echipamentele legate la tabloul principal, inclusiv pentru descărcătoarele de supratensiune.
Acest electrod nu formează o priză separată: se leagă la inel, prin conductorul îngropat, și împreună cu el la bara principală de împământare. O priză separată „doar pentru tablou”, nelegată de restul, creează diferențe de potențial între elementele metalice ale casei – exact ce trebuie evitat.

Inel sau priză în fundație?
Dacă se construiește acum și fundația este din beton armat, priza în fundație este prima opțiune: betonul umed conduce bine, iar suprafața de contact este toată talpa clădirii. Despre execuția ei poți citi în articolul dedicat prizei de pământ în fundație. Inelul exterior nu dispare în acest caz, ci o completează: se leagă la ea și preia rolul de centură exterioară pentru coborârile paratrăsnetului.
La o casă existentă, unde fundația nu mai poate fi folosită, inelul plus electrozii rămân soluția. Se poate săpa fără să se atingă construcția, se poate executa pe etape și se poate verifica oricând. Dacă terenul este stâncos, priza se dezvoltă pe direcțiile unde se adună pământ și apă – vezi Împământarea în sol stâncos.
| Element | Unde se pune | De ce |
|---|---|---|
| Inel de contur | la cel puțin 0,5 m adâncime, 0,5–1 m de zid | lungime mare de contact, leagă totul într-un sistem |
| Electrozi verticali | în colțuri, la distanță cel puțin egală cu lungimea lor | coboară în pământul care rămâne umed |
| Electrod adânc | lângă tabloul principal | valoare stabilă tot anul, drum scurt la bara principală |
| Priză în fundație | în talpa clădirii, la construcție nouă | cea mai mare suprafață de contact |
| Piese de separație | pe fiecare coborâre, deasupra solului | permit măsurarea prizei |
Legăturile și verificarea
Îmbinările îngropate se fac prin sudură exotermică: rezistă în pământ zeci de ani și nu se slăbesc. Clemele cu șurub se folosesc doar acolo unde pot fi văzute – într-un cămin de vizitare sau deasupra solului. Materialul se păstrează unitar pe tot traseul, iar trecerea de la cupru la oțel zincat se face printr-o piesă bimetalică sau din inox; aluminiul nu se îngroapă niciodată.
După execuție, priza se măsoară cu piesele de separație deschise, iar valoarea se trece în buletinul de măsurare. Măsurarea se repetă periodic, de preferat în aceeași perioadă a anului, ca valorile să fie comparabile.

Fotografiază șanțul înainte de a-l acoperi, cu un metru sau o cazma în cadru pentru scară, și păstrează pozele în dosarul instalației. Peste cinci ani, când se sapă pentru o terasă sau pentru o conductă, pozele arată exact pe unde trece inelul și unde sunt electrozii. Costă două minute și scutește o reparație.
La ce distanță de casă se pune inelul?
La 0,5–1 m de zid, spre exterior, în pământ natural. Mai aproape stă în umplutura afânată de lângă fundație și în zona spălată de apa de la streașină.
Cât de adânc se îngroapă?
Cel puțin 0,5 m. Mai sus intră în stratul cel mai expus la uscare și la îngheț, iar valoarea prizei începe să varieze mult de la iarnă la vară.
E nevoie de electrozi verticali dacă am inel?
Depinde de teren și de măsurare. În pământ bun, inelul poate fi suficient; în teren uscat sau pietros, electrozii din colțuri și cel adânc de lângă tablou aduc restul.
Pot face o priză separată doar pentru tablou?
Nu este soluția corectă. Toate elementele se leagă într-o singură priză, la bara principală de împământare; prizele separate creează diferențe de potențial în casă.
Am deja priză în fundație. Mai am nevoie de inel?
Dacă se montează un paratrăsnet, inelul exterior este util: leagă coborârile între ele și la priza din fundație, pe un traseu care poate fi verificat.



